Imi plac dementele invelite in mister de trairi aparte...
Poate ca e doar vina varstei. Cei 40 de ani sunt asezati intr-o piramida cu varful orientat inspre centrul simturilor. E placata pe ici pe colo cu placi grele de intelepciune ce iti dau voie de cele mai multe ori sa privesti multe lucruri din perspective neintuite de cei din jurul tau. De aceea imi plac dementele...
L-am terminat de citit si m-a uimit starea de bine ce m-a imbratisat, desi foarte multi afirma ca este o carte destul de sumbra, undeva la hotarele fantasticului. Nu mi-a dat impresia asta deloc. Din contra. Este o inlatuire de tariri firesti, mai aparte dar foarte intense...
Jean Lorin Sterian, Lorgean...
Nu stiu sa o definesc si cu atat mai mult sa o incadrez. E un fel de nemarginire marginita de vesnice cautari ce isi gaseste in finalul neasteptat din desertul marocan. Mi-a dat senzatia unei linisti profunde intr-o lume galagioasa si ahtiata, mercantila si superficiala. Fiecare stare a periplului prin atingerile erotice si mizeria umana are parca o alta definitie. Pentru mine nu a fost o intelegere a altor perceptii ci mai degraba un imens cadru fara o focusare specifica. Atingerea a venit din interior spre exterior ceea ce m-a determinat sa nu las cartea din mana pana la final. O piramida situata in universul uman cu baza spre cer si varful inspre aspectele umane, de cele mai multe ori neintelese. O singuratate perpetua ce m-a facut sa zambesc si sa fiu acolo, in centrul haosului fara rascruce.
Mi-a placut mult...
Poate ca e doar vina varstei. Cei 40 de ani sunt asezati intr-o piramida cu varful orientat inspre centrul simturilor. E placata pe ici pe colo cu placi grele de intelepciune ce iti dau voie de cele mai multe ori sa privesti multe lucruri din perspective neintuite de cei din jurul tau. De aceea imi plac dementele...
L-am terminat de citit si m-a uimit starea de bine ce m-a imbratisat, desi foarte multi afirma ca este o carte destul de sumbra, undeva la hotarele fantasticului. Nu mi-a dat impresia asta deloc. Din contra. Este o inlatuire de tariri firesti, mai aparte dar foarte intense...
Jean Lorin Sterian, Lorgean...
Nu stiu sa o definesc si cu atat mai mult sa o incadrez. E un fel de nemarginire marginita de vesnice cautari ce isi gaseste in finalul neasteptat din desertul marocan. Mi-a dat senzatia unei linisti profunde intr-o lume galagioasa si ahtiata, mercantila si superficiala. Fiecare stare a periplului prin atingerile erotice si mizeria umana are parca o alta definitie. Pentru mine nu a fost o intelegere a altor perceptii ci mai degraba un imens cadru fara o focusare specifica. Atingerea a venit din interior spre exterior ceea ce m-a determinat sa nu las cartea din mana pana la final. O piramida situata in universul uman cu baza spre cer si varful inspre aspectele umane, de cele mai multe ori neintelese. O singuratate perpetua ce m-a facut sa zambesc si sa fiu acolo, in centrul haosului fara rascruce.
Mi-a placut mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu