Ghiocei vorbitori...

Un cer de sticla sparta...

O Doamne! Deja e dimineata si e sambata. Nu renunt inca la asternutul cald. Cordonul halatului vernil imi spune ca te-ai trezit. Secundele au explodat din lumanarea tacuta si dulce. Te incapatanezi sa crezi ca nu vorbesc. Si ma incapatanez sa imi doresc. Ma abat peste colturile moi ale diminetii si cuprind in palme cana cu cafeaua fierbinte. Zambesc si ma gandesc ca oarecum silabisesti printre cratimele geroase...Dar stiu ca deja Peter Pan zboara prin aromele tale...Ghiocei, din cauza lor taceam...